"Algoritmul" recuperarii pensiilor alimentare si de intretinere din strainatate!

 

Prin intermediul acestui articol incerc sa vin in ajutorul familiilor monoparentale care sufera de "sindromul" abandonului de familie, fie datorita destramarii ei neprevazute din motive legate de migratia internationala, fie datorita unei separari definitive din cauza unui divort (sau in absenta lui) in cazul cuplurilor de nationalitate (cetatenie) mixta, in special, romano-straine.

 

Corespondenta de la Paris

 

Mondializarea, aderarea la marile structuri politice si socio - economice internationale[1] (UE, ONU, G20, Schengen, OCDE, OMC, etc., a se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica : http://www.edux.ro/data/articol/articol.php?id=561; http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...), precum si migratia internationala (in special, emigrarea din Romania) legala sau ilegala, deseori ridica serioase probleme privind recuperarea pensiilor alimentare (pentru copii minori sau cei majori aflati la studii in universitati, scoli superioare, postliceale, etc.), precum si a celor de intretinere (pentru sot, sotie) in cazul familiilor monoparentale[2]!

Este important de retinut ca nerespectarea unei reglementari internationale in acest domeniu, precum si a unui demers juridic recunoscut de catre legislatiile tarilor membre ale acestor stucturi politice si socio-economice, in majoritatea cazurilor, au ca efect nesolutionarea acestei probleme sau solutionarea lor incorecta, nu rareori cu incalcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Si nu numai in cazul reclamantei ci si al invinuit(ului)ei sau parat(ului)ei!

Mentionam ca sunt inutile "alergaturile" de tot felul la Politie (Politia Nationala), Ambasade sau Delegatii Consulare pentru recuperarea pensiei alimentare sau de intretinere din strainatate, atunci cand domiciliul fiscal (stabil) al invinuit(ului)ei sau parat(ului)ei este in strainatate, indiferent daca el este cetatean sau rezident permanent intr-o alta tara (a se vedea si articolul : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...).

Cu alte cuvinte, procesul de recuperurare a pensiei (alimentare sau de intretinere) este supus unui "algoritm" care trebuie respectat pentru ca el sa aiba loc in timp util, in conditii optime, fara complicatii si fara incalcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Acest "algoritm" este de fapt o Conventie Internationala reglementata la New York in 1956[3].

In cadrul acestei conventii este elaborata procedura care trebuie urmata conform legii, pentru recuperarea pensiilor alimentare (si de intretinere pentru sot-sotie) din strainatate in contextul unei stranse colaborari reciproce intre statele semnatare ale documentului.

Pentru "functionarea" cu maxima eficacitate a acestui algoritm trebuie satisfacute simultan o serie de conditii (necesare) care sunt deosebit de importante pentru reclamant(a) in vederea derularii demersurilor oficiale pe langa autoritatile competente (interlocutorii) care sunt insarcinate cu solutionarea problemei.

Astfel, reclamant(ul)a trebuie sa cunoasca despre debit(or)oare, "sine qua non", urmatoarele :

a)     Nationalitatea (cetatenia) ;

b)     Domiciliul fiscal (stabil) ;

c)      Data semnarii Conventiei de la New York de catre tara in care

debit(orul)oarea isi are domiciliul fiscal (stabil) ;

          d)  Coordonatele organelor competente (ale interlocutorilor) carora trebuie sa se adreseze in tara sa de origine (in particular, in Romania) ;

Mentionam aici ca Romania a semnat Conventia de la New York din 1956, pe data de 10 aprilie 1991 si ca cetatea(nul)a domiciliat(a) in Romania, trebuie sa se adreseze, nu Ambasedelor, Consulatelor tarii debit(orului)oarei ci in Romania la adresa : Ministerul de Justitie, Directia Relatiilor Internationale si Integrare Europeana-33, bulevard M. Kogalniceanu, Sector 5, Bucuresti (Biroul de Avocati al Municipiului Bucuresti, Strada Dr. Raureanu nr. 3-5).

In general, Ambasadele sau Consulatele nu dau nicio informatie unei persoane fizice legata de un cetatean al tarii pe care ele reprezinta, daca demersul nu este cel oficial, compatibil si recunoscut de catre autoritatile tarilor respective, conform Conventiei de la New York, iar Politia Romana (Nationala) nu are nicio comptetenta teritoriala pentru a veni in ajutorul unui cetatean roman.

Din contra, interventia autoritatilor politienesti (politie, jandarmerie) sau judecatoresti intr-o asemenea problema, in afara cadrului Conventiei de la New York, nu are niciun support legislativ si ea poate fi atacata pentru incalcarea drepturilor fundamnentale ale Omului in fata instantelor judecatoresti nationale si internationale !

Cu atat mai mult cand este vorba de soti sau de o legatura de tip matrimonial, recunoscuta ca "echivalenta" cu casatoria. (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica : "Un PACS si pentru romani" : http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...).

Autoritatile politienesti romane (Politia sau Jandarmeria) pot interveni in interpelarea strainului pe teritoriul roman si o procedura judiciara de abandon de familie pentru recuperarea pensiei de la acesta poate fi lansata numai daca el are si cetatenie romana cu domiciliul fiscal (resedinta fiscala) in Romania, fiind si in posesia unor bunuri materiale care pot fi puse sub sechestru, insa, ele nu pot interveni sub nicio forma in cazul in care persoana fizica respectiva nu are domiciliu (resedinta) in Romania si nici nu dispune de bunuri materiale care pot fi puse sub sechestru, chiar daca el are si cetatenia romana.

Pentru ca orice decizie ar lua un tirbunal romanesc contra unei asemenea persoane, el nu are competenta teritoriala in executarea silita in afara frontierelor tarii, deci nici in recuperarea pensiilor alimentare si de intretinere, decat conform Conventiei de la New York din 1956 !

Orice abatere de la aceasta Conventie este o incalcare flagranta a drepturilor fundamentale ale Omului si nerespectarea ei implica tragerea la raspundere penala ale autoritatilor statului care o ignora, fie din lipsa de informatie (incompetenta), fie pentru ca abuzeaza, intentionat!

In principiu, in practica, "algoritmul" Conventiei de la New York din 1956, privind recuperarea pensiilor alimentare si de intretinere, nu este un procedeu simplu, dar este "sigur" si "functioneaza" in felul urmator: reclamant(ul)a trebuie sa "localizeze in spatiu si timp" paratu(l)a sau debit(orul)oarea, adica, cu alte cuvinte, cunoscand numele, prenumele si cetatenia paratului, ea trebuie sa afle domiciliul fiscal (stabil) al acestuia in tara sa de resedinta (evident, nu pe cale "diplomatica", prin Ambasada, Consulat, etc.), dupa care se adreseaza in tara sa Organului si Interlocutorului (Biroul de Recuperare a Pensiei din Strainatate) semnatar al Conventiei de la New York (in Romania : Ministerului de Justitie, Directia Relatiilor Internationale si Integrare Europeana-33, bulevard M. Kogalniceanu, Sector 5, Bucuresti), care la randul lui contacteaza omologul sau semnatar al Conventiei din tara debitorului.

Autoritatilor politienesti, judiciare si fiscale din tara respectiva sunt abilitate (au competenta teritoriala) ca la solicitarile acestui Organ si Interlocutor sa-l identifice pe debitor, sa-l aduca in fata instantei si sa-l condamne la plata unei pensii (alimentare sau de intretinere), conform legislatiei in vigoare in tara respectiva, iar in cazul in care acesta dispune de bunuri materiale sa-l execute silit pentru a acoperii creantele lui, precum si pensia reclamantei, tot prin intermediul Organului omolog si al Interlocutorului, din tara reclamantei !

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

In principiu, in cazul unei relatii matrimoniale "serioase" cunoasterea "parametrilor" sociali-economici ai sotilor (concubinilor, PACS-atilor, etc.) nu ar trebuie sa ridice niciun fel de probleme si nici reclamant(ul)a nu ar trebui sa intampine dificultati in lansarea oficiala (legala, conform Conventiei de la New York) al algoritmului de recuperarea a pensiei de la parat.

In concluzie, ca regula generala, acest algoritm functioneaza bine si in timp util daca persoana fizica in cauza (paratul) este de buna credinta si solvabila, ca o conditie necesara, iar tarile implicate in algoritm sunt "civilizate" (tari dezvoltate, industrializate, postindustrializate, cu o legislatie bine pusa la punct si cu o stabilitate social-economica) si intre ele exista o comunicare "rapida" (in timp real !), ca o conditie suficienta.

Experienta insa ne-a aratat ca cele doua conditiii : necesare si suficiente, sunt satisfacute simultan destul de rar in practica !

Un studiu aprofundat pe care l-am efectuat pe un numar de 376 de dosare de recuperare a pensiilor (alimentare : 225 si de intretinere : 151) din strainatate, ne-a permis sa "descoperim" urmatoarele "sapte pacate capitale" (pe care le generalizam prin metoda inductiei incomplete, doar pentru a face o idee !) care franeaza derularea algoritmului cu viteza normala :

1. In peste 89% din cazuri, tarile implicate in algoritm nu sunt amandoua "civilizate" ci numai una dintre ele, cealalta fiind "bananiera" (tara emergenta, in curs de dezvoltare, tara din lumea a treia, etc.,) in care limbile engleza si franceza sunt cunoscute, deci contactul se stabileste relativ repede ;

2. In peste 80% din cazuri para(tul)a traieste intr-o tara "civilizata"  pe cand reclamant(ul)a intr-una "bananiera" ;

3. In peste 67% din cazuri "localizarea spatio-temporala" a parat(ului)ei in tara sa de origine (unde isi are domiciliul fiscal) ridica serioase probleme ;

La solicitarile BRPS reprezentand reclamant(ul)a, autoritatile politienesti din tara parat(ului)ei au dificultati in a-l indentifica, iar cele judiciare si fiscale, in a-l trage la raspundere si a-l "executa" in fata unor instante judecatoresti;

4. In peste 58% din cazuri, parat(ul)a nu este de buna credinta si incearca sa se sustraga anchetelor judiciare si fiscale carora este supus, motiv pentru care recuperarea pensiei dureaza mai mult decat ar trebui in mod normal (cateva luni) ;

5. In peste 41% din cazuri parat(ul)a este insolvabil(a), adica nu are niciun fel de bunuri materiale (pe numele lui !) si nici macar un loc de munca stabil, motiv pentru care, in general, sunt Organismele sociale (in Franta : CAF-Casa de Alocatii Familiale) care vor plati pensia in locul parat(ului)ei si nu suma solicitata de catre reclamant(a), ci mult mai mica, corespunzatoare alocatiei minime care se plateste in asemenea situatii in tara sa !

6. In majoritatea tarilor regula de calcul a pensiei alimentare valabila in Romania: ¼ din venitul (salariul) net a persoanei fizice (pentru un copil), nu se aplica, existand alte mijloace de calcul mult mai complexe si fidele realitatii, tinand cont atat de resursele parat(ului)ei, cat si al reclaman(tului)ei, precum si de nevoile copilului, pentru a evita ca reclamant(ul)a sa se "imbogateasca" eventual pe spinarea parat(ului)ei, care la randul lui sa intre intr-un "colaps" financiar din cauza pensiei;

7. In peste 99% din cazuri reclamant(ul)a, dintr-o tara "bananiera", spera sa se imbogateasca in urma pensiei primite de la parat, dintr-o tara "civilizata", ceea ce se intampla numai in mai putin de 1% din cazuri, pentru ca BRPS-urile utilizeaza o serie de legi care optimizeaza pensia obtinuta de reclamant(a) in functie de : PIB/loc (in putere de cumparare), veniturile minime si medii (in unele si cele mediane !), respetciv, nivelul pensiilor (alocatiilor de intretinere) in tarile implicate in procedura, resursele materiale ale parat(ului)ei si a reclamant(ului)ei in tarile in care isi au domiciliile fiscale (stabile), precum si nevoile materiale ale alocatarului (copil, sot, sotie, etc.) ;

In incheiere mentionam ca desi noi nu am intalnit in investigatiile noastre asemenea cazuri, exista multe tari (majoritatea !) care nu au semnat Conventia de la New York privind recuperarea pensiei alimentare, printre care se afla si tari cu economie prospera, membre, ale G8 ca : Japonia, SUA, Canada, sau inca China ( ?!), a doua economie mondiala in PIB nominal !

Evident, intr-un "conflict de interese" cu aceste state, recuperarea pensiei alimentare este, in prezent, si va fi o mare problema si in viitor.

In acest caz, intr-o prima faza un demers la Consulatele acestor tari trebuie facut, daca este posibil cu documente oficiale eliberate de catre autoritatile competente romanesti (ale Organelor si Interlocutorilor semnatari al Conventioei de la New York) in traducere legalizata, de preferinta apartinand Consulatelor acelor tari sau agreate de catre ele, pentru a nu fi contestata valabilitatea lor (!), dar mai ales pentru a intra in posesia procedurii judiciare (legale) care trebuie urmata in acea tara.

In faza urmatoare, cu acele documente trebuie sesizate autoritatile judiciare din tara debit(orului)oarei indicate de catre Consulat, care pot ordona (avand competenta teritoriala) anchetarea si tragerea la raspundere a acestuia si in cazul in care situatia o impune (el fiind si solvabil !) executarea sa silita pentru acoperirea datoriilor sale, precum si a pensiei datorate reclamant(ului)ei.

In orice caz, un asemenea demers pare sa fie o munca de Sisif si exista sanse mari ca el sa se finalizeze in timp sau niciodata !

Cu alte cuvinte, pronosticul in recuperarea pensiei intr-o asemenea situatie ramane rezervat !

In concluzie, atentie mare la tarile Africii (mai putin Magreb-ul), precum si la cele din Orientul Mijlociu si cel Indepartat, respectiv, cele ale Pacificului de Sud-est, dintre care o "mare" majoritate nu au semnat inca Conventia de la New York din 1956!

Sau inca la cele Americii de Nord : SUA si Canada !

In incheiere, mentionam ca de multe ori cei in drept pentru soliciarea unei pensii (alimentare sau de intretinere) nu fac apel la autoritatile competente pentru "regularizarea" situatiei lor, fie din motive subiective (din jena, nu cunosc tatal copilului, etc.), fie din motive obiective (nu cunosc coordonatele debitorului, nu cunosc demersul care trebuie facut, etc.), acesta fiind si unul dintre motivele pentru care minorii monoparentali sufera, in general, mai mult (pe toate planurile vietii social-economice) decat "semenii" lor biparentali (hetersexuali sau chiar homosexuali).

Saracia, defavorizarea sociala, esecul scolar si delincventa minorilor in cadrul familiilor monoparentale are o rata mult mai ridicata decat in cadrul familiilor "normale" (cu doi parinti).

Iar din pacate, numarul lor este in permanenta crestere, cel putin in Franta.

Daca ele nu reprezentau decat 2,9% in 1968, rata lor era de 3,0% in 1975 (776.000 de familii),  pentru ca sa creasca la 3,6% in 1982 si sa se dubleze in 1999, ajungand la 7,4%, (1.750.000 de familii), astfel incat numarul lor in 2009 sa depasea 200.000.

Astazi, in principiu, un copil din sapte in Franta (si unul din cinci, in medie in UE) nu traieste decat cu unul dintre parintii sai, iar in cca 85% din cazuri, cu mama !

Toate studiile pun in evidenta in asemenea situatii o "fragilitatea"  in educatia copiilor.

Lipsa parintelui "model"  pentru ei reprezinta un factor de constrangere in construirea identitatii lor, ceea, in general, are ca efect absenta reperelor lor sociale.

Desi in Franta exista un sprijin financiar "substantial"  (ASF-Alocatie de sprijin familial=87,13€/luna, pentru un copil in 2010; API-Ajutor acordat parintelui "izolat", adica singur, creat in 1976, in functie de numarul de copii pe care îi are in ingrijire, inclocuit in 2009 prin RSA-Ajutor social activ, de care beneficiau in 2010 peste 230.000 de menaje, in cazul unui venit maxim de 735 €/ luna), familiile monoparentale au un nivel de viata considerabil mai scazut decat familiile biparentale, pensia alimentara fiind principala sursa de conflict, pentru ca neplata ei depaseste 100.000 de cazuri, anual.

Marie-Thérèse Letablier, de la CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintifica) si INED (Institutul National de Studii Demografice) specialista in problemele familiilor monoparentale considera ca pensia alimentara este decisiva pentru ca ea ar compensa  lipsurile si nivelul de viata ale acestei „clase sociale” care reprezinta cca 30% din populatia tarii fata de cca 12% din restul populatiei metropolitane franceze.

Conform unei anchete al IPSOS-GE Money Bank, peste 67% dintre femeile care isi cresc singure copii se descurca ca dificulte cu ajutorul alocatiilor sociale, ceea ce implicit conduce la o saracie in cadrul familiilor monoparentale.

Conform unor documente oficiale ale INSEE (Institutul National de Statistica si Studii Economice), reiese ca mutatiile structurale ale familiei, precum si destramarea ei, sunt responsabile de delincventa infantila sau juvenila, comportamentul deviant, violenta, toxicomania, absenteismul scolar, etc., care se afla la cote mult mai ridicate in cazul minorilor apartinand familiilor monoparentale (cu cel putin 38-40%) fata de cei apartinand familiilor biparentale.

Cu toate ca in Franta, procentul din populatie traind sub “pragul de saracie” (adica cu ceva mai putin de 1000 de euro/luna, cca 12% din populatie) a ramas relativ stabila (cu o usoara amreliorare in ultimii ani), in 2008, numarul celor aflati in aceasta categorie sociala era de cca 7,5 milioane, fata de 8 milioane in 2007 si 7,2 milioane in 2010, insa si nivelul de viata median (net) a crescut de la 1510 euro in 2007, la aproape 1580/luna in 2008 si la 1620 in 2010.

Definind insa un “prag de saracie monetara” ca procentul din populatie avand un nivel de viata inferior “pragului de saracie”, fixata la 50-60% din valoarea mediana a nivelului de viata, conform ONPES (Observatorul National al Saraciei si a Exclusiunii Sociale), procentul celor defavorizati se reduce la numai 7,1% in 2007, respectiv, la 7,2% in 2008, cand conform unei anchete al VFS (Venitul Fiscal si Social), nivelul median al nivelului de viata in Franta Metropolitana era aproape 20.000 de euro, cu o crestere anuala constanta de cca 1,7%.

Familiile monoparentale, din pacate, traiesc la nivelul (in vecinatatea superioara!) a acestui parg, sau chiar sub acest prag in unele cazuri, cum cele 10% din populatia defavorizata, are un nivel de viata inferior a 11.000 de euro/an, iar acest procent a crescut in 2008 cu 2,2% fata de 2007.

Din contra, 10% din populatia instarita are un nivel de viata superior a 36.000 de euro/an, cu un procent in crestere, ceva mai putin de 2%.

In 2008, cele 20% dintre persoanele cele mai instarite detineau aproape 40% din “masa nivelui de viata”, adica cca 4 de ori mai mult decat decat 20% dintre persoanele cu situatie materiala modesta.

In ceea ce priveste familiile monoparentale, daca in 1985, numai cca 11,8% dintre ele traiau sub pragul de saracie, in 1997, procentul a crescut la 17,1% deja in 1997, iar azi aproape 30% dintre ele sunt considerate “sarace” (sub pragul de saracie) de catre INSEE (aproape una din 4 nu au un loc de munca stabil, iar una din 2,5 nu desfasoara nici activitate lucrativa).

Pentru acestea, o mama (in general), cu copii ei este cca de 2,1 ori mai saraca decat, populatia, in ansamblul ei.

Conform unor studii effectuate de catre echipa sociologului Gérard Neyrand, Directorul CIMSCSS (Centrul Interdisciplinar Mediteranian de Studii si Cercetari in Stiinte Sociale) de la Marsilia, in colaborare cu Patricia Rossi, psihanalista, cresterea monoparentalitatii se datoreaza in primul rand motivelor economice, iar dupa o separare (dezmembrare familiara), 18% dintre barbati nu se intalnesc cu copii lor decat “neregulat”, iar 32% nu-si vad deloc copii (avand in vedere ca ei raman in grija mamelor care îi “monopolizeaza”), ceea in majoritatea cazurilor este suportat cu dificultate de catre tati.

Si de aici, in consecinta, apar si deficientele in educatia copiilor monoparentali, printre care am mentionat, in special, comportamentul deviant, precum si delincventa juvenila.

In ianuarie 2007, numarul copiilor, avand mai putin de 18 ani, beneficiind de masuri de protectie sociala era estimat la 265.913 pe intregul teritoriu francez, adica o creste de 4% fata de perioada 2005-2006, in timp ce acest procent nu a cunoscut decat o crestere era de 1% fata de perioada 2004-2005.

La inceputul anului 2010, aproape 3,5 milioane de prestatii sociale au fost allocate in Franta metropolitana sub forma de ajutor financiar acordat persoanelor in varsta (cca 1,3 milioane, din care cca 570.000 institutionalizate si 750.000 la domiciliu), persoanelor cu handicap (311.000, o crestere de cca 10%/an!), minorilor (cca 290.000 de ASE-Ajutor social pentru copil, pentru cei in varsta de mai putin de 21 de ani) sau persoanelor aflate in reinsertiune in societate.

Cert este ca incepand cu anii  1960 numarul familiilor monoparentale creste in continuare, iar numarul lor era de cca 2,5 ori mai mare ca in 1968, majorandu-se cu 10% intre 1999-2005.

Astazi peste 3 milioane de tineri pana in 25 de ani locuiesc in familii monoparentale!

 

 

 

 

 

 

 

_______________________________________

[1]Grupul celor Opt” (G8)  este un grup de discutii si de partenariat economic al principalelor state industrializate (6.650 Mil. loc., PIB :54.500 Md$US), cele mai mari puteri economice si politico-militare din lume (in ordinea importantei PIB-ului) : SUA (300 Mil.loc., PIB :13.800 Md$US),  Japonia (127 Mil. loc., PIB: 4.350 Md$US), Germania (82 Mil.loc, PIB:3400 Md$US), Franta (65 Mil.loc., PIB:3000 Md$US), Marea Britanie (63 Mil. loc. PIB: 2700 Md$US), Italia (60 Mil. loc., PIB :2200 Md$US), Canada (33 Mil. loc., 1350 Md$US) si Rusia (140 Mil. loc., PIB :1200 Md$US), a fost creat in 1998, care contribuie majoritar la PIB-ul mondia. G8 a este o extindere a G7 (« Grupul celor sapte state cele mai puternic industrializate », format din primele sapte mari puteri, creat in 1976, dupa ce in 1975 a fost infintat G6, la initiativa lui Valéry Giscard d'Estaing (« Grupul celor sase state cele mai puternic industrializate »). O noua extindere este in discutie catre un G14: Spania (UE), China si India (Asia), Africa de Sud (Africa), respectiv Brazilia si Mexic (America Latina/de Sud). In 2009, populatia G8 reprezenta cca 13,9% din populatia lumii si PIB-ul sau, cca 63%  din PIB-ul mondial. 

OCDE (Organisation for Economic Co-operation and Development) este o organizatie internationala de studii economice, ale caror tari membre, in principiu, tari deszvoltate, au in comun un sistem de guverne democratice si o econoomie de piata dezvotata si competitiva. Ea are rolul unei adunari consultative si succede OECE (Organizatia Europeana de Cooperare Economica, 1948-1960) care a jucat un rol important in executia Planului Marshall. In 2010, OCDE are ca membre 31 de tari, mai multe sute de experti (din toate domeniile de activitate ale vietii social-politice si economice), in centrele sale de cercetare de la Paris (Château de la Muette) si publica periodic studii economice, analise, previziuni si recomandari de politica economica, statistici, privind in special, tarile membre. Ca tari fondatoare, pe 14 decembrie 1960, 20 de state au semnat Conventia relativa la Organizatia de Cooperare si de dezvoltare Economica (SUA, Franta, Marea Britanie, Canada, Germania, Italia, Spania, Portugalia, Elvetia, Austria, Belgia, Olanda, Luxemburg, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Grecia, Irlanda si Turcia), data dupa care pana in prezent au mai aderat inca 11 state ale lumii (Japonia in 1964, Finlanda in 1969, Australia in 1971, Noua Zeelanda in 1973, Mexic in 1994, Republica Cheha in 1995, Correa de Sud-Ungaria-Polonia in 1996, Slovacia in 2000 si Chile in 2010), in principiu, tari dezvoltate, cu economie prospera si democratice. OCDE are ca pondere economica 76-78% din PIB mondial. Alte tari au deschis negocieri cu scopul de a adera la OCDE in mai 2007 (Estonia, Israel, Federatia Rusa si Slovenia). A fost ridicata si problema unei eventuale aderari (pe termen mediu-lung) al Africii de Sud, al Braziliei, al Republicii Populare Chineze, a Indiei si a Indoneziei. Intr-un viitor ceva mai indepartat, OCDE si-a propus largirea organizatiei si cu tarile Asiei de Sud-Est.

FMI (Fondul Monetar International), constituit prin Tratatul de la Bretton Woods pe 22 iulie 1944, este o organizatie internationala cu 186 de state membre. Peste 40 de state au participat la semnarea acordului de la Bretton Woods care prevedea proceduri si reguli pentru viitoarea guvernare a economiei mondiale. Acest acord a condus la infiintarea BIRD (Banca Internaţionala pentru Reconstructie si Dezvoltare deasemeni cunoscuta pe scurt si sub numele de Banca Mondiala) şi FMI (Fondul Internaţional Monetar). Aceste institutii sunt cunoscute ca fiind gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o rata de schimb valutar stabila, avand ca referinta standard, aurul, iar $US era singura monedă convertibila in aur. FMI are ca scop principal promovarea unei economii mondiale competitive, a cooperarii monetare internationale, garantarea stabilitatii financiare, facilitarea comerului international, contribuirea la un nivel inalt de ocupare a fortei de munca, la stabilitate economica şi combaterea saraciei in lume. Resursele Fondului sunt asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Fiecare ţară achita cota sa la Fond în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional ($US, €, £, yenul japonez) sau în DST, iar restul de 75% în moneda naţională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45 % a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde dolari de $US. Puterea de vot a fiecărei ţări este proporţională cu cota subscrisă. FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional şi Consiliul Director. În vârful structurii organizaţionale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toţi guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul intâlnirii anuale a FMI şi a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri şi conduce activităţile curente. Directorul General al FMI este DSK (Dominique Strauss-Khan, Franta).

ONU (Organizatia Natiunilor Unite), fondata pe 24 octombrie 1945, inlocuind astfel SDN (Societatea Natiunilor), este o organizatie internationala, regrupand 192 de state (majoritatea statelor lumii), avand ca scopuri, mentinerea pacii in lume, facilitarea cooperari in domeniile dreptului international, a securitatii internationale, a dezvoltarii economice, a progresului social si a Drepturilor Omului, este divizata in mai multe organe : Adunarea Generala (reprezentati ai fiecarei tari membre), Consiliul de Securitate (care decide de rezolutiile in favoarea pacii si a securitatii in lume), Consiliul Economic si Social (care ajuta la promovarea cooperarii economice, sociale si a dezvoltarii), Secretariatul (asigura gestiunea fondurilor ONU) si Curtea Internationala de Justitie (principalul organ judiciar). Finantat voluntar de catre statele membre, avand sase limbi oficiale de comunicare (engleza, franceza, rusa, spaniola, araba si mandarina), sediul social-administrativ ONU se afla la New York (dupa Paris si Addis-Abeba), Secretarul sa general fiind din 2007, Ban Ki-moon (Coreea de Sud). Consiliul de Securitate, organul principal al ONU, avand 5 membri permanenti, cu drept de veto : SUA, Franta, Marea Britanie, Rusia, China (condus de catre Denis Dangue Rewaka, Gabon), este compus din 10 membri nepermanenti (conform rezolutiei 1991, votata pe 17 decembrie 1967) pentru un mandat de doi ani : 5 state membre din Africa (3) si din Asia (2), o tara membra a Europei Orientale, 2 state membre a Americii de Sud (Latine) si 2 state membre al GEEO (Grupul de State al Europei Occidentale). Membri fondatori ONU (in 1945) sunt : SUA, Franta, Marea Britanie, ex-URSS (Rusia, Bielorusia, Ukraina), China, Canada, Africa de Sud (7 noiembrie), Arabia Saudita, Argentina, Australia (1 noiembrie), Belgia (27 decembrie), Bolivia (14 noiembrie), Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Republica Dominicana, Egipt, Ecuator, Etiopia, Grecia, Guatemala (21 noiembrie), Haiti, Honduras (17 decembrie), India (30 octombrie), Irak (21 decembrie), Iran, Liban, Libera (2 noiembrie), Luxemburg, Mexic (7 noiembrie), Nicaragua, Norvegia (27 noiembrie), Noua Zeelanda, Panama (13 noiembrie), Paraguay, Olanda (10 decembrie), Peru (31 octombrie), Filipine, Polonia, Salvador, Siria, Ex-Cehoslovacia, Turcia, Uruguay (18 decembrie), Venezuela (15 noiembrie) si Ex-Yugoslavia."

G20 este un forum economic creat pe 25 septembrie 1999, dupa succesiunile de crize financiare din anii ’90 din Asia si Rusia, pentru a reuni economiile dezvoltate si competitive ale tarilor post-insustrializate cu marile economii emergente, pe de o parte, G7, primele 7 state cele mai puternic industrializate (in PIB): Statele Unite/Uniunea Europeana (1), Japonia (2), Germania (4), Franţa (5), Marea Britanie (6), Italia (7), Canada (11), care compun zona dezvoltata a economiei mondiale, iar pe de altă parte, Rusia (9), Brazilia (10), Mexic (13), Argentina (29), China (3), India (12), Australia (14), Indonezia (19), Arabia Saudită (23), Africa de Sud (32), Coreea de Sud (15) si Turcia (17), care compun zona emergentă a economiei mondiale. Tarile membre G20 reprezintă două treimi din comertul si populatia planetei cu peste 90% din PIB-ul acesteia. Deci : 25% tari europene (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, UE) ; 25% tari asiatice (Japonia, China, Corea de Sud, India, Indonezia) ; 15% tari ale Americii de Nord (SUA, Canada, Mexic) ; 10% tari ale Americii de Sud/Latine (Brazilia, Argentina) ; 10% tari din Orientul Mijlociu (Turcia, Arabia Saudita) ; 5% tari din Africa (Africa de Sud) si 10% alte tari (Rusia-Europa/Asia, Australia-Oceania). Tarile europene ar trebui sa reprezinte 40% si nu 25%. UE este reprezentat de catre Presedintele Consiliului UE, precum si cel al BCE (Bancii Centrale Europene). G20 include in egala masura institutiile Bretton Woods: Directorul General al FMI, Presedintele BM (Bancii Mondiale), al Comitetului Monetar si Financiar International, precum si al Comitetului de Dezvoltare al FMI si BM.

ATTAC este o miscare altermondialista creata in Franta in 1998 (ATTAC France), care cu ATTAC Germania are cele mai multe activitati in lume. ATTAC este prezenta in 36 de tari ale lumii (Franta, Germania, Japonia, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Elvetia, Austria, Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Portugal, Grecia, Polonia, Ungaria, Quebec-Canada, Liban, Argentina, Chile, Columbia, Peru, Uruguay, Venezuela, Maroc, Tunisia, Costa Rica, Jersey, Australia, Burkina Faso, Coasta de Fildes, Ecuator, Senegal, Togo) si are in prezent peste 11.000 de aderenti, persoane fizice, specializate in domeniile socio-economice si a politologiei (10.650 pe 30 septembrie 2008). Printre aderentii sai figureaza si persoane juridice (morale) ca : asociatii, sindicate, colectivitati locale, etc. ATTAC France, dirijat de catre un consiliu director format din 30 de persoane, alesi pentru 3 ani (12 de catre Adunarea Generala si 18 din Colegiul fondatorilor) si dispune de un colectiv stiintific care efectueaza studii si cercetari aprofundate in toate domeniile de interes ale vietii social-economice.

UNICEF este o organizatie creata de către Adunarea Generala a Organizatiei Naţiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a devenit « Fondul Naţiunilor Unite pentru copii » cu sediul social la New York, avand ca Director Executiv pe D-na Ann Veneman din 2005 (care succede D-nei Carol Bellamy, James Grant si Maurice Pâte), oferind asistenţă umanitară copiilor şi mamelor lor în ţările în curs de dezvoltare.  UNICEF este o agenţia fondată prin voluntariat, fiind finantat din fonduri guvernamentale şi donaţii private (printre care si Vatican, cu 2000 $US). Venitul lui in 2006 era de 2.781 milioane de$US. In 1965, agentia a fost distinsa cu Premiul Nobel pentru Pace. UNICEF detine 126 de birouri pe teren, dispunand de opt birouri regionale, in zonele in care opereaza : Africa de Vest si Centrala, Africa de Est si Australa, America Latina si Caraibe, Asia Orientala si Pacific, Asia de Sud, Europa Centrala si Orientala (inclusiv CSI), Orientul Mijlociu si Africa de Nord, Tarile industrializate. Comitetele nationale sunt in numar de 37, repartizati in cele opt regiuni administrative. In Florenta (Italia), UNICEF dispune de un centru de cercetare (Innocenti) si de trei centre de aprovizionare situate la : Johannesburg (Africa de Sud), Dubai (Emiratele Arabe Unite) si Ciudad de Panama (Panama, America Centrala) a caror gestiune este facuta la Copenhaga (Danemarca). UNICEF are cinci obiectives prioritare : educatia fetelor (drepturi egale cu ale baietilor), vaccinarea si lupta contra virsului HIV, protectia copilului (contra muncii fortate ilegale, a prostitutiei infantile, contra mobilizarii in zonele conflicte armate), sanatatea noului-nascut (alimentatie corespunzatoare, vaccinare, etc.), si in sfarsit tratamentul HIV-SIDA (ai celor contaminati).

In privinta art.30, Franta a emis rezerve in ceea ce priveste minoritatile lingvistice si culturale (care au dreptul la propria lor cultura si educatie in limbile lor), considerand ca nu exista minoritati lingvistice si culturale pe teritoriul national, in virtutea art.2 din Constitutia Republicii, recunoscand totusi minoritatile etnice din DOM (Departamentele autre-mer) si TOM (Teritoriile autre-mer) diviziuni administrative (departamente-regiuni), nemetropolitane ! Canada desi a ratificat conventia, ea nu aplica inca pe plan intern, in special in ceea ce priveste drepturile copilului in materie criminala, care blocheaza practic, aplicarea completa a conventiei.

OIT Fondata in 1919 sub egida Conferintei Pacii de la Paris si Tratatului de la Versailles si  Paris, Organizatia Internationala a Muncii este o agentie tripartita a Organizatiei Natiunilor Unite care reuneste pe de o parte reprezentantii guvernelor, iar pe de alta parte reprezentantii patronatelor si salariatilor tarilor membre, intr-o actiune comuna in promovarea muncii decente in lume, a justitiei sociale, precum si ale drepturilor internationale ale omului. Constitutia OIT a fost elaborata la inceputul anului 1919 (ianuarie – aprilie) de catre Comisia Legislatiei Internationale a Muncii formata din reprezentanti ai urmatoarelor state : Franta, Marea Britania, SUA, Japonia, Italia, Belgia, Cuba, Polonia si Ex-Chehoslovacia prezidata de Samuel Compers, Presedintele AFL (American Federation of Labour). Ulterior, OIT va integra principiile si valorile promovate si de catre Asociatia Internationala pentru Protectia Legala a Muncitorilor fondata in 1901 la Basel (Elvetia). BIT (Biroul International al Muncii), secretariatul permanent al OIT se instaleaza din 1920 la Geneva (Elvetia), Albert Thomas (SUA) fiind primul sau director general, caruia îi va succede in 1932 Harold Butler (Marea Britanie) si John Vinant (SUA) in 1939, care din motive de securitate, in 1940 va transfera, temporar, sediul organizatiei la Montreal (Canada). In 1941, noul Director General Edward Phelan (Irlanda), care a si contribuit la elaborarea Constitutiei OIT in 1919, va propune noi directive si metode de lucru pe care le va prezenta la Conferinta Internationala a Muncii de la Philadelphia (« Declaratia de la Philadelphia », SUA) in 1944, in prezenta reprezentantilor a 41 de tari. Dupa razboi, intre 1948-1970, este numit director general la OIT David Morse (SUA), care in 1960 creaza la Geneva IIES (Institutul International de Studii Sociale) si in 1965 Centrul International de Pregatire al acestuia la Torino (Italia). La a 50-a sa aniversare, in 1969, OIT este distins cu Premiul Nobel pentru Pace. Intre 1070-1973, directia generala a OIT este preluata de catre Wilfred Jenks (Marea Britanie) care va da un nou impuls activitatilor in care este implicat OIT, in special in promovarea libertatilor sindicale si drepturile sindicatelor in conflictele cu patronatul. In 1973 in functia de Director general la OIT este numit Francis Blanchard (Franta), deja Director general adjunct din 1956 (in timpul mandatului Morse) si Director general adjunct responsabiul cu cooperarea tehnica pe teren, din 1968, care a dezvoltat o serie de programe de mare anvergura in domeniu in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. La retragea sa in din functia pe care a detinut-o, dupa 38 de ani de activitate la OIT, in 1989, la directia generala a ei este numit Michel Hansenne (Belgia) care va coordona activitatile acestei organizatiii in timpul perioadei care a urmat imediat « razboiului rece », punand accentul pe justitia sociala, precum si politicile economice si sociale la nivel international. Pe 4 martie 1999, la directia generala a OIT este numit Juan Somavia (Chile), care pune accentul pe munca (activitatea lucrativa) « decenta » ca obiectiv strategic international, precum si pe promovarea unei mondializari echitabile. Conform unui plan elaborat sub conducerea sa saracia in lume ar trebui sa se injumatateasca in lume pana in 2015. Cele cinci Birouri Regionale ale OIT sunt in: Africa (Addis Abeba, Etiopia), America Latina-Caraibe (Lima, Peru), Statele Arabe (Beirut, Liban), Asia-Pacific (Bangkok, Tailanda), Europa-Asia Centrala (Geneva, Elvetia)

BICE este o organizatie catolica neguvernamentala (ONG) de drept francez (Asociatie lege 1901) in interesul, respectul neconditionat al copilului si al familiei sale, a comunitatii sale de apartenenta, culturii si religiei sale, infiintata in 1948. Fiind prezenta in 66 de tari ale lumii (pe 4 continente), in derulare cu proiecte de mare anvergura in 26 de tari, BICE promoveaza respectarea demnitatii si a drepturilor copilului. El apara copilul contra excluziunii sociale, exploatarii (in scop lucrativ), contra violentei fizice, psihologice sau sexuale si se implica activ in sustinerea morala si materiala ai copiilor fara domiciliu fix (copii strazilor), copii aflati in inchisori (sau eliberati din inchisori), victime ale razboaielor (sau ale conflictelor armate), copii abuzati sau exploatati sexual, precum si ai copiilor handicapati ! BICE are un statut consultativ de pe langa UNICEF, Consiliul Economic si Social al Natiunilor Unite, precum si Consiliul Europei, respectiv, UNESCO. BICE a fost distins cu Premiul « Drepturilor Omului » al Republicii Franceze in 1996 si cu « Protectia Copilului », marea cauza nationala (Franta), in 1997. Membrii activi ai BICE sunt : ANES (Asociatia Nationala a Educatorilor Sociali- Congo), Kinshasa, R.D.C., Bayard Presse, Paris, Franta, BICE Belgia, Bruxelles, Belgia, CVVW (Caritas Vlaanderen-Vlaams Welzijnsverbond), Bruxelles, Belgia, COEG (Central Office "Ejjew Ghandi"), Vallette, Malta, CNBB (Confêrencia Nacional dos Bispos) Orasul Brasilia, Brazilia, CCB (Congregation of Christian Brothers), Roma, Italia, CALPF (Comisión de Apostolado Laico Y Pastoral Familiar), Argentina, DCV (Deutscher Caritas Verband), Freiburg-im-Breisgau, Germania, Fleurus-Presse, Paris, Franta, FEC (Frères des Écoles Chrétiennes), Roma, Italia, FOAP (Fondation Orphelins Apprentis d'Auteuil), Paris, Franta, FNV (Fundación Navarro Viola), Buenos Aeres, Argentina, HC (Hogar de Christo), Santiago de Chile, Chile, RTC (Religiosos Terciarios Capuchinos), Roma, Italia. BICE este finantat de catre UNICEF si organizatii private guvernamentale si neguvernamentale (ONG).

 

[2]Prin definitie, o familie monoparentala este o familie constituita dintr-un adult si cel putin un copil rezultat fie dintr-o casatorie (sau alta relatie de tip maritala: Concubinaj, PACS, etc., a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: „Un PACS si pentru romani!”: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...). In general, in majoritatea cazurilor, sunt mamele care au custodia copiilor dupa „destramarea familiei” (un divort sau „separare de corp”), motiv pentru care in statistici in cazul familiilor monoparentale, foarte des, in mod abuziv se face referire la „mama celibatara” sau „fetita-mama” (cand mama este minora). Mentionam insa ca in cazul decesului unuia dintre soti, vorbim tot de o „destramare” a familiei, deci, tot de o familie monoparentala, daca parintele ramas in viata traieste alaturi (sub „acelasi acoperis”) cu copiii (minori). In cazul in care dupa divort (separare) sau deces (dar si in cazul „mama celibatara si „fetita-mama”), cei in cauza se recasatoresc, vorbim de o „familie recompusa”!  Ceea ce INSEE (Institutul National de Statistica si Studii Economice) numeste „familie monoparentala” este de fapt un „camin monoparental”. In ceea ce priveste structura familiala a menajelor avem urmatorul tabel al INSEE care pune in evidenta procentul din populatie care traia in familii monoparentale in perioada 1968-1999:

Structura familiala                              

1968

1975

1982

1990

1999

Barbat singur (in procente)

6,4

7,4

8,5

10,1

12,5

Femeie singura (in procente)

13,8

14,8

16,0

17,1

18,5

Familie  monoparentala (in procente)

2,9

3,0

3,6

6,6

7,4

Cuplu fara copii  (in procente)

21,1

22,3

23,3

23,7

24,8

Cuplu cu copii  (in procente)

 36,0

36,5

36,1

36,4

31,5

Menage complex (in procente)

   9,8

16,0

12,5

6,1

5,3

Numar de menaje (millioane)

   15,8

17,7

19,6

21,5

23,8

In sfarsit, toti copii crescuti si educati in familii monoparentale, evident, nu devin delincventi! In cadrul unei emisiuni televizate in Franta (“Ça vous regarde!”, Canalul Parlamentar), Christine Kelly, membra CSA (Consiliul Superior al Audiovizualului) si Presedinte a fundatiei “K d’Urgence” da exemplu cazul lui Nicolas Sarkozy, care desi a fost crescut intr-o familie monoparentala a devenit presedinte de Stat (A se vedea si articolul autorului: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=art...) sau a lui Delphine Batho, Deputat al Partidului Socialist (Departamentul Deux Sèvres), invitata si ea la emisiune. In cadrul acestei emisiuni (prezenta si Anne Grommerch, Deputat UMP-Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala) s-a precizat ca monoparentalitatea, o stuatie considerata ”provizorie”, in peste ¾ din cazuri este un rezultat al destramarii familiei (separarea parintilor), iar in peste 8/10 cazuri sunt femeile in custodia carora raman copii, care intr-o majoritate de cazuri printr-o uniune libera PACS sau casatorie contribuie la crearea familiilor recompuse, in numar de 710.000 de familii, adica un caz din zece. Astfel, in Franta traiesc peste doua milioane de copii in familii recompuse, iar peste un million dintre ei au un frate vitreg sau o sora vitrega. Peste 88% dintre familiile recompuse au in componenta lor copii ai mai multori casatorii (uniuni) si in majoritatea cazurilor numara peste patru minori.

 










[3]Lista tarilor semnatare, respectiv data semnarii Conventiei de la New York din 1956, pentru Recuperare Pensiei Alimentare din Strainatate precum si a interlocutorilor lor, in ordine alfabetica (in limbile nationale sau de circulatie internationala) : Algeria (10 septembrie 1969, Ministère de la Justice, Direction des Affaires Judiciaires, Sous-Direction des Affaires Civiles et du Sceau, rue Lehad Ali - El Biar Alger); Argentina (29 noiembrie 1972, Ministère des Relations Exterieurs et du Culte, Direction Generale Affaires Juridiques Reconquista 1088, 1003 Buenos Aires) ; Australia (12 februarie 1985, Child Support Agency GPO Box 9815 Hobart Tasmania 7001) ; Austria (16 iulie 1969, Bundesministerium für Justiz Postfach 63 1016 Wien) ; (Insula) Barbados (18 iunie 1970, Attorney General of Barbados) ; Belgia (1 iulie 1966, Minstère de la Justice Administration de la Législation civile et des Cultes 115, boulevard de Waterloo, 1000 Bruxelles) ; Bielorusia (14 noiembrie 1996,  Ministry of Justice of the Republic of Belarus, ul. Kollektornaya 10, 220084 Minsk; Minsk Regional Court, ul. D.Martsinkevicha1, 220092 Minsk ; Brest Regional Court, ul. Sovetskikh pogranichnikov 41, 224000 Brest; Vitebsk Regional Court, ul. Shubina 4, 210015 Vitebsk; Gomel Regional Court, ul. Sovetskaya 20, 246000 Gomel; Grodno Regional Court, ul. Karbysheva 20, 230023 Grodno; Mogilev Regional Court, ul. Pervomaiskaya 28a, 21203 Mogilev); Bosnia-Hertegovina (1 septembrie 1993, Ministry of Civil Affairs and Communications Musala 9, Sarajevo) ; Brazilia (14 noiembrie 1960, Ministere Public Federal Procuradoria Geral de Republica SGAS, Avenue L2 Sul, Q.604, Lot 23-Sala 315 70200-901-Brasilia DF) ; Burkina Faso (27 august 1962, Ministry of Justice) ; (Insulele) Capului Verde (13 septembrie 1985, Regional Courts Procuradoria-Geral da Republica) ; Chile (9 ianuarie 1961, Corpoación de Asistencia judicial de la Región metropolitana Agustinas, 1419 Santiago) ; Cipru (8 mai 1986, Ministry of Justice and Public Order Helioupoleos 12 Engomi, Nicosia) ; Croatia (20 septembrie 1993, Ministry OF Finance Katanciceva, 6 10000 Zagreb) ; Danemarca (22 iunie 1959, Udenrigqministeret Stf. 1-Asiatisk Plads 2, 1448 Kobenhavn K) ; Ecuador (4 iunie 1974, President of the National Court of Minors P.O. Box 17-21, 1083 Quito) ; Estonia (8 ianuarie 1997) ;  Finlanda (13 septembrie 1962, Ministry for Foreign Affairs PB 176, Laivastokatu 22B, 00161 Helsinki) ; Elvetia (5 octombrie 1977, Office Fédéral de la Justice Bundesrain 20, 3003 Berne) ; Filipine (21 martie 1968, Office of the Solicitor General 134, Amarsolo Street Legaspi Village, Makati City) ; Franta (24 iunie 1960, Ministère des Affaires Etrangères DFAE/SDCIDF/RCA-244, boulevard Saint-Germain, 753032 PARIS 07 SP) ; Germania (20 iulie 1959, Baden-Wurtenberg : Justizministerium Postfach 10 34 61, 70029 Stuttgart ; Bayern : Bayerisches Staatsministerium der Justiz, 80097 Munchen ; Berlin : Senatsverwaltung für Justiz von Berlin Salzburger, Straße 21-25, 10825 Berlin ; Brandenburg : Ministerium der Justiz und für Bundes und Europaangelegenheiten des Landes Brandenburg, 14460 Posdam ; Bremen : Senator für Justiz und Verfassung der Freien Hansestadt Bremen Richtweg 16-22, 28195 Bremen ; Hamburg : Justizbehörde der Freien und Hansestadt Hamburg Postfach 30 28 22, 20310 Hamburg ; Hessen : Hessisches Ministerium der Justiz und für Europaagelegenheiten Postfach 31 69, 65021 Wiesbaden ; Mecklenburg-Vorpommern : Justizministerium des Landes Mecklenburg-Vorpommern, 19048 Schwein ; Niedersachsen : Niedersächsisches Justizministerium Postfach 2 01, 30002 Hannover ; Nordhein-Westfalen : Justizministerium des Landes Nordrhein-Westfalen, 40190 Dusseldorf ; Rheinland-Pfalz : Ministerium der Justiz des Landes Rheinland-Pfalz Postfach 32 60, 55022 Mainz ; Saarland : Ministerium der Justiz des Saarlandes Postfach 10 24 51, 66024 Saarbrucken ; Sachsen : Sächsisches Staatsministerium der Justiz Postfach 10 09 30, 01076 Dresden ;  Sachsen-Anhalt : Ministerium der Justiz des Landes Sachsen-Anhalt Postfach 34 29, 39043 Magdeburg ; Schleswig-Holstein : Justizminister des Landes Schleswig-Holstein Lorentzendamm 35, 24103 Kiel ; Thuringen : Thüringen Ministerium für Justiz und Europaagelegenheiten Postfach 11, 99001 Thuringen ; Erfurt : Bundesverwaltungsamt Köln Referat V 4, 50728 Koln) ; Grecia (1 noiembrie 1965, Ministère de la Justice, Direction Générale D, Direction A - Section 4, 96, rue Messoudou 115 27 Athenes) ; Guatemala (25 aprilie 1957, Procurador General de la Nacion Jefe del Ministerio Publico) ; Haiti (12 februarie 1958, Commissaire du Gouvernement près la Cour de cassation et Juriste du Ministère des Affaires Etrangères Département de la Justice par le truchement de Ministère des Affaires Etrangères) ; Irlanda (26 octombrie 1995,  Central Authority for Maintenance Recovery Departement of Equality and Law Reform 43-49 Mespil Road, Dublin) ;  Israel (4 aprile 1957, Office for Legal Aid Jerusalem and Southern Districts Migdal Ha''ir (21st floor) 34 Ben Yehuda Street, 94230 Jerusalem) ; Italia (28 iulie 1958,  Ministero dell'Interno Direzione Generale dei Servizi Civili Ufficio Studi e Cooperazione Internazionale Piazza Viminale, 00184 Roma) ;  Luxemburg (1 noiembrie 1971, Monsieur le Procureur général d'Etat Parquet général du Grand-Duché de Luxembourg Boîte Postale 15, 2010 Luxemburg), Macedonia (10 mars 1994, Ministère des Finances 14, rue Damé Gruev si Ministère du Travail et de la Politique sociale 14, rue Damé Gruev 91000 Skopje) ; Maroc (18 martie 1957, Ministère de la Justice Direction des Affaires Civiles Palais de la Mamounia, Rabat) ; Mexic (23 iulie 1992, Consultoria Juridica Secretaria de Relaciones Exteriores Homero No 213, esquina Taine Colonia Chapultepec Morales, 11570 Mexico, D.F.) ; Monaco (28 iunie 1961, Monsieur le Procureur Général Palais de Justice 5, rue Colonel Bellando de Castro si  Monsieur le Directeur du Service des Relations Exterieures Ministère d'Etat Place de la Visitation, 98000 Monaco) ; Niger (15 februarie 1965, Departement of General Administrative and Consular Affairs Ministry of Foreign Affairs, Niamey) ; Norvegia (25 octombrie 1957, Folketrygdkontoret for Utenlandssaker Bidragskontoret P.O. Box 8138, Dep 0033, Oslo) ; Noua Zeelanda (26 februarie 1986, Departement of Justice Private Bag Postal Center Wellington) ; Olanda (31 iulie 1962,  Landelijk Bureau Innig Onderhoudsbijdragen Bureau Verdrag van New York Postbus 800, 2800 Av Gouda) ; Pakistan (14 iulie 1959, Province of East Pakistan, Judicial Departement Governement of East Pakistan ; Province of West Pakistan, Solicitor to the Governement of West Pakistan ; Karachi Federal Territory, City and Additional Dist. Magistrate ; Karachi Province of East Pakistan, Judicial Departement Governement of East Pakistan ; Province of West Pakistan, The West Pakistan Provincial Branch of the Pakistan Red Cross Society Lahore ; Karachi Federal Territory, Public Prosecutor Karachi) ; Polonia (1 octombrie 1960, Sad Wojewódzki w Warszawie, 00-951 Warszawa ; Al. Solidanosci 127 Sad Wojewódzki w Bialymstoku, 15-950 Bialistok ; Ul. M. Curie-Sklodowskiej 1 Sad Wojewódzki w Bielsku-Bialey, 43-300 Bialsko-Biala ; Ul. Cieszyska 10 Sad Wojewódzki w Bydgoszczy, 85-950 Bydgoszcz ; Ul. Waly Jagiellonskie 4 Sad Wojewódzki w Czestochowie, 42-201 Czestochowa ; Ul. J. Dabrowskiego 23/25 Sad Wojewódzki w Eiblagu, 82-300 Elblag ; Ul. Trybunalska 25 Sad Wojewódzki w Gdansku, 80-958 Gdansk ;  Ul. Nowe Ogrody 30 Sad Wojewódzki w Gorzowie Wielkopolskim, 66-400 Gorzóv Wielkopolski ; Ul. Mieszka 133 Sad Wojewódzki w Jeleniej Górze 58-500, Jelenia Góra ; Ul. Woska Polskiego 56 Sad Wojewódzki w Kaliszu, 62-800 Kaliszu ; Al. Wolnosci 13 Sad Wojewódzki w Katowicach, 40-957 Katowice ; Ul. Andrzeja 16/18 Sad Wojewódzki w Kielcach, 25-372 Kielce ; Ul. Seminaryna 12a Sad Wojewódzki w Konine, 62-510 Konin ; Ul. Energetyka 5 Sad Wojewódzki w Koszalinie, 75-541 Koszalin ; Ul. Warynskiego 7 Sad Wojewódzki w Krakowie, 31-547 Kraków ; Ul. Pry Rondzie 7 Sad Wojewódzki w Krosnie ; 38-400 Krosno ; Ul. H. Sienkiewicza 12 Sad Wojewódzki w Legnicy, 59-220 Legnita ; Ul. Zlotoryjska 29 Sad Wojewódzki w Lublinie, 20-950 Liblin ; Ul. Krakowskie Przedmiescie 43 Sad Wojewódzki w Lomzy 18-400 LOMZA ul. Dwoma 16 Sad Wojewódzki w Lodzi, 90-921 Lodzi ; Pl. Dabrowskiego 5 Sad Wojewódzki w Nowym Saczu, 33-300 Nowy Sazc ; Ul. Pijarska 3 Sad Wojewódzki w Olsztynie, 10-959 Olsztyn ; Ul. Dabrowszczaków 44 Sad Wojewódzki w Opolu, 45-059 Opole ; Ul. Daszynskiego 1 Sad Wojewódzki w Ostrolece, 07-400 Ostroleka ; Ul. Mazowiecka 4 Sad Wojewódzki w Piotrkowie Trybunalskim, 97-300 Piotrków Trybunalski ; Ul. Slowackiego 5 Sad Wojewódzki w Plocku, 09-402 Plock ; Pl. Narutowicza 4/6 Sad Wojewódzki w Poznaniu, 60-967 Poznan ; Al. Marcinkowskiego 32 Sad Wojewódzki w Przemyslu, 37-700 Przemsyl ; Ul. Konarskiego 6 Sad Wojewódzki w Radomiu, 26-600 Radom ; Ul. Marszalka Pilsudskiego 10 Sad Wojewódzki w Rzeszowie, 35-900 Rzeszów ; Pl. Sreniawitów 3 Sad Wojewódzki w Siedlcach, 08-100 Siedlce ; Ul. J. Pilsudskiego 18 Sad Wojewódzki w Sieradzu, 98-200 Sieradz ; Al. Zwyciestwa 1 Sad Wojewódzki w Skierniewcach, 96-100 Skierniewice ; Sad Wojewódzki w Slupsku, 76-200 Slupsk ; Ul. Zamenhofa 7 Sad Wojewódzki w Suwalkach, 16-400 Suwalki ; Ul. Przytorowa 2 Sad Wojewódzki w Szczecinie, 70-952 Szczecin ; Ul. Kaszubska 42 Sad Wojewódzki w Tarnorbrzegu, 39-400 Tarnobrzeg ; Ul. Sienkiewicza 20 Sad Wojewódzki w Tarnowie 39-100 Tarnów ; Ul. Dabrowskiego 27 Sad Wojewódzki w Toruniu, 87-100 Torun ; Il. Piekary 51 Sad Wojewódzki wWalbrzychu z siedziba w Swidnicy, 58-100 Swidnica ; Pl. Grunwaldzdki 14 Sad Wojewódzki w Wloclawku, 87-800 Wloclawek ; Ul. Wojska Polskiego 22 Sad Wojewódzki e Wroclawiu, 50-950 Wroclaw ; Ul. Sadowa 1 Sad Wojewódzki w Zamosciu, 22-400 Zamosc ; Ul. Akademicka 1 Sad Wojewódzki w Zieloney Górze, 65-069 Zielona Góra ; Pl. Slowianski 1 Ministerstow Sprawiedliwosci Aleje Ujazdowskie, 11 00-950 Warszawa) ; Portugalia (25 ianuarie 1965, Portugal Metropole, Direcção Geral da Justiça Ministère de la Justice, Instituto de Assistência a Famililia, Av. 5 de Outubro, 125 1050 Lisbonne Codeex ; Province d’Outre Mer, Direcção Geral dos Serviços da Administração civil, Procuradoria da Répública) ; Regatul unit al Marii Britaniei si Irlandei de Nord (13 martie 1975, Anglia & Tara Galilor : Lord Chancellor's Department Criminal Policy Division Selborne House 54/60 Victoria Street London SW1E 6QB ; Scotia : Scottish Courts Administration Hayweight House 23, Lauriston Street Edinburgh EH3 9DQ ; Irlanda de Nord : The Chancellor's Departement Windsor House 9/15 Bedford Street Belfast BT2 7EA ; Insula Man : The Secretary of State Home Office G2 Division Queen Anne's Gate, London SW1H 9AT, Lord Chancellor's Department REMO, Section 3rd Floor South Southside 105, Victoria Street London SW1E 6QT) ; Republica Ceha (23 septembrie 1993, Centre pour la protection juridique international de la jeunesse, Benesova 22, 602 00 Brno) ; Republica Centrafricana (15 octombrie 1962, Ministère de la Justice, Bangui) ; Romania (10 aprilie 1991, Direction des relations internationales et de l'intégration européenne 33, Boulevard M. Kogalniceanu, secteur 5, Bucarest, Bureau des Avocats de Bucarest, Rue Dr. Raureanu nr. 3-5, secteur 5 Bucarest) ; Saint Siège (5 octombrie 1964) ; Slovacia (28 mai 1993, Centrum pre medzinrodnoprávnu ochranu detí a mladeze Spitálska 6 P.O. Box 57, 814 99 Bratislava) ; Slovenia (6 iulie 1992) ; Spania (6 octombrie 1966, Direccion General de Codificacion y Cooperacion juridica international Ministerio de Justicia e Interior San Bernardo 45, 28015 Madrid) ; Sri-Lanka (7 august 1958) ;  Suedia (Försakringskassan Stockholms län Utlandskontoret Klara v. Kyrkogata 11, 105 11 Stockholm) ; Surinam (12 octombrie 1979, Bureau for Family Law Affairs) ; Tunisia (16 octombrie 1968, Directorate of Consular Affairs of the Secretariat of State for Foreign Affairs Place du Gouvernement Tunis) ;  Turcia (2 iunie 1971,  General Directorate for International Law and Foreign Affairs Ministry of Justice Müdafaa Cad. No: 22 Kat. 5 Kizilay-Ankara) ; Ungaria (23 iulie 1957, Ministry of Justice V. Szalay utca 16, 1055 Budapest) ; Uruguay (18 septembrie 1995) ; Unele documente metioneaza si China insa fara detalii !

 

 

Vizualizări: 867

Cuvinte cheie : Pensie, alimentara, monoparentalitate, strainatate

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al România din Diaspora !

Alătură-te reţelei România din Diaspora


 

Deveniţi fani ai României din Diaspora pe Facebook

România din Diaspora

Visit reţeaua literară

Forum

CARAGIALE Și MOȘTENIREA DE LA MOMULOAIA 6 răspunsuri 

Începută de ION IONESCU-BUCOVU. Cel mai recent răspuns de Virginia Stanciu Oct 3, 2012.

Întreţinerea Casei Poporului, o cheltuială anuală de aproape 4 milioane de euro 9 răspunsuri 

Începută de Dan Fodor. Cel mai recent răspuns de IUGA NICOLAE Iul 27, 2012.

Autobiografie actualizata si nostima 17 răspunsuri 

Începută de adriana. Cel mai recent răspuns de Georgeta NEDELCU Sep 21, 2011.

Klara Tamaş: Arta face parte din lux 12 răspunsuri 

Începută de Liliana Bertea. Cel mai recent răspuns de lucretia tita Ian 14, 2013.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Society Sites

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner